COLOCVIU la Roma

Erau zorii zilei. Dormea linistita si el o privea. Dupa cateva zile de Atena, zburasera spre Roma. Ei ii placeau ruinele Greciei, lui cele ale Italiei. Aveau gusturi total diferite. El adora orasele cosmopolite, pline de turisti, ei ii placeau plajele si linistea. Lui ii placea sa ia restaurantele la rand in degustarea celor mai exotice preparate, ei ii placea sa viziteze muzeele pana la inchidere.

Toata alergatura din ultimele saptamani o resimteau din plin. Statea in balcon si admira privelistea. Nu cea de-afara. Ea era in patul lui, cu ochii inchisi si un zambet intiparit pe buze. Stia ce are de facut. Stia ca asta-si dorea din prima zi in care o intalnise si cu toate astea la Roma i s-ar fi parut un cliseu. El nu era asa. Isi dorea sa ii spuna “da” din tot sufletul, isi dorea sa faca pasul intr-o liniste deplina pentru ca asta isi dorea ea, nu intr-o aglomeratie de turisti prea grabiti ca sa mai observe ce le ofera viata.

Isi desfacea o sticla de vin. El nu reusise sa doarma si cu siguranta nu avea sa o faca nici azi. O cunostea bine pe femeia de langa el. Alesese un Colocviu la Roma, alb, sec si rece. Mergea perfect cu o dimineata racoroasa de vara si cu un rasarit ce abia se contura la orizont.

Isi fuma linistit tigara si bea un pahar de vin. Zambea. Era fericit. Ea ii aducea haosul si linistea combinate. Niciodata nu putea sti cum va reactiona. Uneori radea cu gura pana la urechi, alteori se enerva, uneor il ironiza, alteori pur si simplu il ignora. Stia sa-i ofere ce avea el nevoie. O combinatie de emotii amestecate intr-asa fel incat sa-i faca sufletul sa fiarba mai ceva ca vulcanii inainte de eruptie.

-Buna dimineata.

-Bei. Ce sarbatorim in miezul diminetii?

-Dragostea.

Radea. Si rasul ei ii umplea sufletul. Nu si-ar fi dorit sa o vada niciodata altfel. Isi dorea sa o faca fericita din momentul in care decise ca ea era partea lui lipsa.

-Si ce bem?

-Pai? Unde suntem?

-Nu creeeeeeeed. Colocviu la Roma?

-Se putea altfel?

-Devii previzibil. Nu vad de-aici sticla, dar pot sa jur ca e tot alb si tot sec.

-Si la fel de bun ca si celelalte.

-Nu contest.

-Hai vino. Am si pentru tine un pahar.

Nimic nu se compara cu o dimineata de vara, un rasarit ce se ivea undeva departe si un pahar de vin rece dupa un somn de cateva ore bune. Si in nici un caz barbatul de langa ea nu putea avea un termen de comparatie. Reusea sa o surprinda zi de zi. Mereu se intreba ce sticla urmeaza sa scoata din joben si care avea sa fie urmatoarea destinatie. Vinul ii incalzea simturile, saruturile lui ii ardeau buzele. Alegea vinuri din ce in ce mai tari, din ce in ce mai seci, din ce in ce mai aspre. Cu toate astea ii placeau. Mereu aromate, mereu reci, mereu baute in compania potrivita. Stia foarte bine ca si peste ani de zile tot nu va refuza un vin ales de el indiferent de ora la care l-ar fi baut. Niciodata nu era prea devreme pentru un Colocviu la Roma, niciodata nu era prea devreme pentru dragoste.